Oamenii de știință în neuroștiință Kingson Man și António Damásio explică, într-un articol recent publicat în Nature Machine Intelligence, un truism: că inteligențelor artificiale le lipsesc sentimentele și că, în cel mai bun caz, le pot simula, în mod artificial, în cel mai bun caz. nu sunt concepute pentru a reprezenta starea internă a proceselor lor într-un mod care să le permită să experimenteze această stare într-un spațiu mental. Dar de ce ar trebui să dăm sentimente IA?
Man și Damásio sunt convinși că există o modalitate de a le oferi roboților sentimente. Cel puțin indirect, deoarece propun să se facă acest lucru prin „implantarea” unei singure dorințe: aceea de autoconservare; Teoria lui este că, din acel punct, o inteligență artificială ar trebui să dezvolte acele „sentimente”, un mod de a numi acele comportamente necesare care să-și asigure propria supraviețuire.
Ar fi vorba despre simularea unei proprietăți biologice, aceea a homeostaziei; adică capacitatea organismelor însele de a rămâne într-un interval restrâns de condiții considerate acceptabile pentru a le menține în viață (de exemplu, un anumit interval de temperatură corporală).
Dacă le-am putea învăța pe mașini ce factori joacă un rol în propria lor supraviețuire (cablurile conectate, cantitatea adecvată de curent electric etc.), le-am putea oferi un comportament de auto-conservare: adică, le-am oferi un sentiment de vulnerabilitate care să le facă să se simtă „frică” de amenințările la adresa existenței lor și care le „confortează” atunci când acești factori sunt restabiliți.
Calea către inteligență prin sentiment
Dar, deși cu toții putem percepe avantajele realizării acestui lucru... de ce ar trebui aceste „sentimente” să implice o îmbunătățire cognitivă a inteligenței artificiale capabilă să o apropie de propria noastră cunoaștere la nivel înalt este consecința adaptăriia speciei umane pentru a rezolva mai eficient problema biologică a homeostaziei.
Cercetătorii sunt convinși că acesta este ingredientul care ar fi necesar pentru a obține o IA echivalentă cu oamenii, în sensul că nu ar fi concepută doar pentru sarcini de înaltă specializare, ci ar putea fi implementată în tot felul de situații, chiar și în cele neprevăzute de programarea sa.
Dar înțelegerea propriei stări interne, o anumită formă de conștientizare de sine, este necesară pentru a permite IA să perceapă amenințările la adresa existenței lor, iar acest lucru poate fi „învățat” doar recurgând la învățare profundă și la utilizarea rețelelor neuronale artificiale, care permit detectarea și clasificarea tiparelor în datele de intrare.
Datorită acestor tehnologii, o inteligență artificială ar putea deduce relații cauză-efect între starea sa internă și condițiile externe, așa cum face deja între o anumită mișcare a buzelor și sunetul emis atunci când vorbește, iar cunoașterea acestor relații ar sta la baza „sentimentelor” sale, ceea ce l-ar conduce să se comportă creativ, fără a se baza pe condițiile preprogramate pentru fiecare eventualitate sau acasă... dintre cei din jur.
Legislați empatia
Am intra acolo într-o zonă rezervată celebrelor Legi lui Asimov, sau regulilor cu care dorim să ne dotăm în viitor pentru aceste cazuri, deoarece este evident că vom dori să ne protejăm de anumite consecințe nedorite ale voinței de autoconservare a IA... în special cei cu prezență fizică, precum roboții.
Să ne amintim că, în ficțiunea lui Asimov și a atâtor autori după el, autoprotecția robotică era subordonată protecției homeostaziei umane, precum și supunerea la ordinele lor.
Man și Damásio sunt convinși că nu ar trebui să ne confruntăm cu niciun Skynet dacă reușim ca mașinile, „pe lângă faptul că au acces la propriile sentimente, pot cunoaște sentimentele altora, adică sunt înzestrate cu empatie”. Datorită acestui fapt, „Legile Om-Damásio” (nu le numesc așa, desigur) pentru AI s-ar reduce la două ordine foarte specifice și scurte: 1) Simțiți-vă bine și 2) Simțiți empatie.
În rândul ființelor umane, psihopații sunt definiți prin incapacitatea lor absolută de a „se pune în locul celuilalt”, adică prin absența un element la fel de de bază pentru noi ceilalți precum este empatia. Și totuși, putem găsi zilnic mii de exemple de oameni care, chiar și simțind empatie, sunt capabili să-și rănească semenii voluntar sau involuntar... ceea ce face ca această propunere „legală” să sufere de un optimism enorm.
Cu toate acestea, propunerea de a continua investigarea relației dintre spiritul de autoconservare și dezvoltarea IA generală pare mai promițătoare, în lumina cercetărilor lor.
Via | ScienceNews
Imagine | PxAici