Luni, 21 septembrie. Scriitorul Thélyson Orélien adună Premiul de roman Fnac pentru noul său „C'était ça ou mourir” („A fost asta sau mori”). În aceeași zi, un cont anonim de 9.000) îl acuză că a scris primul său roman cu AI. Tweet-ul a depășit trei milioane de vizualizări.
Și acum avem dilema în fața noastră. Pe de o parte, unul dintre romanele anului, cu premii, liste de onoare, traduceri în lanț și laude din partea tuturor. Autorul său este un exilat haitian care povestește încercarea imigrației și arată cu degetul spre politicile lui Trump. Dar sunt prea multe metafore ale bunicilor care arată ca orezul, prea multe finaluri de paragrafe cu morală și prea multă muzicalitate de catalog. Și al naibii de corectio (că „nu este X, este Y”), a cărui utilizare este în fruntea listei de suspecți. Deci?
Cine este acuzatul
Orélien are 38 de ani. S-a născut în Haiti în 1988 și a ajuns în Quebec în 2010. Și aceasta nu este prima lui carte: a publicat culegeri de poezii și un eseu despre rasism și memorie. „C'était ça ou mourir” spune povestea lui Jonas Dorléon, un profesor de istorie din Port-au-Prince, care evadează din bande și traversează în Canada, inclusiv în 12 țări. Vinde aproximativ 35.000 de exemplare, are oferă traducere în aproximativ douăzeci de limbi și concurează pentru Goncourt, Médicis, Femina și Renaudot. Nu este nimic.
Testele
„Nu a fost încă un exil. Nici un refugiu. Mai degrabă un prag”. "Nu pliat. Nu este sufocat. Doar ascuns sub haine." „Nu intact. Nu mândru. Nu chiar”. Acestea sunt câteva dintre dovezile aforistice colectate care, aparent, demonstrează evident. Utilizatorul Alphaleer de la Babelio spune că este "păcat că întreaga carte este scrisă cu... inteligență artificială. Pare frumos, dar este goală". Pe Facebook, subliniază cel puțin autorul Fabrice Colin. descalificatori".
Acest creolism impus și ticuri stilistice sunt cele mai criticate: „Libertatea nu are graniță, ci doar cadență”. „Ploaia a lovit pânza ca o armată de țânțari pe steroizi”. "Normalitatea este un miracol repetat la infinit." Mass-media precum Radio-Canada, care l-a premiat în 2012, au creat hărți care compară tot ce a publicat în cariera sa, folosind instrumentele de traducere DeepL, într-o cursă de la descoperirea plagiatului până la ceea ce autorul însuși consideră un act de hărțuire.
Ce spune Pangram
Contul se numește Balance ton Claude, de către asistentul antropic și s-a născut în iunie. Folosește Pangram, popularul detector american. Verdict: 100% AI în aproape toate pasajele. Alte persoane repetă testul și trag aceleași concluzii. Cu întregul roman (64.103 cuvinte), rezultatul este 94% AI. O altă presă franceză a obținut între 95 și 100%. Lucide, un detector francez, este de acord. Contrabalansare: InVID-WeVerify judecă aceleași pasaje ca „cel mai probabil uman”. Încă șapte detectoare dau rezultate diferite.
Pentru apărătorii convinși ai detectorilor AI precum Pangram, o notă: este la fel de ușor ca să-i ceri modelului să te păcălească introducând erori sintactice și ocazional pas greșit. Avem nevoie de un arbitru care să arbitreze, nu de un verb deplasat care să servească drept filigran, un fel de scrisoare parfumată pentru auditori. Pentru că ceea ce avem acum este un scanner retinian care citește retina unei persoane moarte.
Cele douăzeci de false pozitive
Să facem un exercițiu rapid: rata de fals pozitive a lui Pangram este 0,0041%. Ce deștept e nenorocitul. Au fost analizate douăzeci de pasaje (prejudecată de selecție, care acționează și ca întărire pozitivă), dar, desigur, toate pasajele analizate provin din aceeași carte: dacă detectorul dă peste o singură trăsătură a autorului, se va poticni de douăzeci de ori, așa cum se arată aici Nicolas-queles" Casaux.
În plus, două probabilități sunt amestecate. Cifra măsoară câte texte umane sunt AI, nu măsoară câte texte semnalizate sunt umane. Și această proporție mică este părtinitoare, deoarece provine dintr-un milion de texte web în engleză, nu din mostre ale unui roman francez contemporan. Cifrele sunt de la compania însăși și studiile independente care o laudă, unul de la Chicago Booth și un altul, dinainte de Bruxelles, Pangramă4, iulie, din Bruxelles 2026.
Și o virgulă
Pangram are un avantaj: marchează care bucăți sunt AI, nu doar un procent general. Dar Pedro Torrijos a pus la încercare acea promisiune, a luat un text simplu, fără bibelouri, 100% uman, a adăugat 14 cuvinte la 230, a transformat o apoziție într-o serie de două elemente adverse și a transformat în două serii adverse de două elemente. Verdict: 100% AI, cuvânt cu cuvânt.
A repetat cu 320 de cuvinte și a ieșit uman. Cu aceleași 14 adăugate, 334 au ieșit AI, de asemenea, 320 identice cu cele pe care le-au dat anterior oamenilor. Apoi a eliminat seria ternară și a lăsat adversativul: uman. S-a schimbat un punct cu o virgulă și 49% din text a ieșit AI. Și nu a fost fraza jucată, ci a doua repriză. Acum traduceți asta în 64.000 de cuvinte pentru a înțelege cât de sensibil este. Documentația proprie a lui Pangram admite că nota sa nu este suficientă ca unică dovadă.
Și, așa cum am spus, este suficient să îi ceri unui asistent să „greșească”. Autori și jurnaliști care doresc să pară uman îl folosesc. Pangram afirmă că surprinde 98,8% din textele transmise de umanizatorii comerciali, dar studii independente ale versiunilor anterioare ale omului, când i s-a cerut să imite versiunile anterioare. Trișorii cu suficientă îndemânare trec peste obstacole mai bine decât Felix Baumgartner. Da, această metaforă este a mea.
Înainte și după
O altă modalitate: comparați. Analiza ulterioară a adunat douăzeci de texte Orélien din 2010 până în 2017. Pangram a marcat 14 ca fiind umane, 6 ca mixte și niciunul ca AI. A încercat apoi treisprezece articole după 2023, cu patru articole din 2026 într-un ziar din Montreal. Opt ies colorate cu IA, cinci mixte și niciun om.
Ei bine, aici ceea ce avem sunt trei capcane. Cele șase „amestecuri” din era pre-AI sunt fals pozitive: Pangram consideră un „mix” dintr-un text uman drept o eroare. Acest lucru, dacă matematica mea este corectă, este 30%, nu 0,0041%. Ceea ce s-a descoperit este că o parte din textele lor antice au copiat alți autori. Un serviciu de verificare tradiția haitiană și caraibiană. El întreabă dacă cineva l-ar suspecta pe Césaire și admite că poate este stilul lui. Inteligența artificială are ticuri pentru că a învățat jefuind și strângând milioane de date (fără să bea cea mai mare lumină) href="https://www.Serviciul Secret de Inteligență.com/robotica-e-ia/grupo-autores-ha-denunciado-a-anthropic-motivo-ha-entrenado-a-su-ia-copias-sus-libros/">clip legal, fără cel mai mic respect pentru copyright) romanele noastre și inteligența noastră. Un exemplu este dragostea pentru ritmurile ternare ale lui Baptiste Beaulieu, așa cum apărat de însuși Thélyson Orélien. Și acum trebuie să mergem în vârful picioarelor de-a lungul acelei esplanade minate și să evităm în funcție de metafore sau de aliterații.
O chestiune de rasă?
Dacă un exilat scrie despre exil și cuvântul lui este lipsit de valoare, ce valoare are pentru noi? Philippe Claudel, președintele Goncourt, a întrebat de ce iese știrea acum și a punctat profilul autorului: haitian, canadian, negru, francofon și străin, în vremuri de patimi aprinse. Orélien își denunță atacurile rasiste de la sosirea în Franța>. Grasset vorbește despre o campanie de ură. Virginie Despentes îl apără, de altfel.
Ne vaccinăm?
Aproape sigur că nu. Într-un un experiment din 2024, cititorii neexperți au corectat 46,6% din 16.340 de judecăți atunci când au separat poeziile AI de poeziile scrise de oameni. Acest lucru este mai rău decât șansa și, de fapt, ei au evaluat mai bine sinteticele. Pentru că și oamenii sunt contagioși: în timp ce unii le imită, autorii și jurnaliștii evită deja listele de trei, liniuțe lungi (tocmai le-am eliminat în acest text, pentru orice eventualitate) și metaforele ambigue, așa cum spuneam mai sus. Expertul Frédéric Kaplan avertizează că 1968206196820>textes-fiables. înainte de 2018 ca un model uman, iar Acea lansetă îmbătrânește lună de lună.
În 2024, Rie Kudan a câștigat ceremonia Akutagawa care a ajutat-o la Thea> și a recunoscut-o la Thea>. La sfârșitul lunii iulie, agenții debutantului Jerry Falade și-au retras 4 milioane de dolari din manuscrisul lui mai mult de 4 milioane de dolari. în joc. Nimeni nu a publicat dovada definitivă, dar mirosea a corn arzând. În mai, Olga Tokarczuk a spus unui forum din Poznań că a folosit AI și a numit chatbot-ul „drago”. Apoi clarificat: îl folosește pentru a verifica datele. Își semnase deja mandatul de moarte.
Avem în față ceva mai mult decât un scandal: avem în fața noastră că toată încrederea noastră se bazează pe calitatea unui prompt. Orélien, care mărturisește că a început să scrie romanul în 2017 (când Claude sau ChatGPT nici măcar nu existau) spune că „nu am scris acest roman cu capul, ci cu măruntaiele și cu inima”. Și se pare că nu mai contează atât de mult cine a scris-o de fapt, ci mai degrabă unde ne lasă atunci când ne îndoim sau afirmăm. Iar faptul că ne imunizăm la conținutul scris de AI ne oferă deja răspunsul: va trebui să trăim cu el, în ciuda faptului că continuă să fie tabu printre anumite clase culturale.
În timp ce unii vorbesc despre încetinirea pentru a accelera strategize href="https://www.Serviciul Secret de Inteligență.com/empresas-y-economia/empresas-que-llevan-anos-acelerando-ia-empiezan-a-hablar-limites-microsoft-acaba-poner-suyos-etabajo">fără a cere permisiunea, Jensen Huang spune că nu avem nevoie de nici legi noi, nici modificări. Cu toate acestea, în termeni literari ne mișcăm în nisipuri mișcătoare, între un teren de neînțeles pe care este imperativ să legiferăm și să audităm. Nu știm dacă AI o să ne omoare, dar, deocamdată, ne-a oprit mai multă încredere în cultura: ne-a oprit mai multă încredere în cultura. inima de a observa fără prejudecăți. Umbra minciunilor este prea întunecată.
Imagine de copertă | Asamblare pregătită cu ajutorul ChatGPT 3.6 (da)
În investigația noastră tehnică | Cele mai bune cărți de citit în 2026: o selecție de lecturi de toate genurile timp de un an între pagini