Inteligență Artificială & LLM

Academicienii ne spun adevărul despre starea de hype a inteligenței artificiale

Academicienii ne spun adevărul despre starea de hype a inteligenței artificiale

Care este starea AI astăzi? La ce ne putem aștepta în viitor? Eforturile enorme în timp, resurse și capital uman care sunt investite în această disciplină fac ca dezbaterea despre prezentul și mai ales viitorul acestei ramuri a științei să fie mai stabilită ca niciodată.

Răspunsurile la aceste întrebări nu sunt atât de simple pe cât ar părea și tocmai am contactat mai mulți cadre universitare de la diferite universități din țara noastră pentru a încerca să clarificăm această situație. Acestea au fost concluziile lor.

Iaexpertos2 De la stânga la dreapta și de sus în jos: Senén Barro, Juan Pavón, Jose M. Molina, Holger Billhardt, Ramón López de Mantaras și Enrique Carmona

Recent, am putut vedea cum progresele în inteligența artificială au ridicat voci despre realitățile și amenințările pe care acest viitor le reprezintă potențialele. Pentru a clarifica această situație, am putut conta pe participarea următorilor experți în această problemă:

  • Senén Barro, profesor în domeniul Informatică și inteligență artificială la Universitatea din Santiago de Compostela
  • Juan Pavón, profesor al Departamentului de Inginerie Software și Inteligență Artificială de la Universitatea Complutense din Madrid
  • José Manuel Molina, profesor în domeniul Informatică și inteligență artificială la Universitatea Carlos III din Madrid
  • Holger Billhardt, profesor al Departamentului de Informatică și Inteligență Artificială de la Universitatea Rey Juan Carlos
  • Ramón López de Mantaras, director al Institutului de Cercetare a Inteligenței Artificiale de la CSIC
  • Enrique Carmona, profesor la Departamentul de Inteligență Artificială de la UNED

Realitate și optimism în inteligența artificială

Am început chestionarul nostru întrebându-i pe acești experți dacă există motive de optimism în ceea ce privește rezultatele pe termen scurt și mediu în IA. Senén Barro ne-a spus că, deși în alte ocazii a existat un optimism excesiv în domeniu, acum există din nou motive pentru acel optimism, dar cu această ocazie „există o abordare mai pragmatică”.

Ia2

Pentru Juan Pavón, aceste motive au fost prezente în multe scenarii actuale, deoarece „multe dintre aplicațiile AI sunt încorporate în serviciile și sistemele pe care le folosim în mod obișnuit”, dar el a subliniat: „Întrebarea este unde este frontiera a ceea ce este AI, deoarece multe probleme, odată rezolvate, nu mai sunt luate în considerare în domeniul AI și al computerului cel mai convențional”.

José Manuel Molina a fost și el pozitiv în acest sens, dar a clarificat: AI poate fi aplicată din ce în ce mai mult în medii reale, ne-a spus, „dar mai este un drum lung de parcurs pentru a dezvolta o IA care este capabilă să înțeleagă realitatea prin concepte abstracte și să fie capabilă să interpreteze, să raționeze, să ia decizii și să învețe în mai multe medii, în același mod în care oamenii fac.”

Pentru mulți dintre cititorii noștri, scopul final al inteligenței artificiale poate fi tocmai crearea unei „mașini de gândire”, după cum spunea Holger Billhardt, dar în acest sens „cercetarea AI nu și-a atins obiectivele”. Cu toate acestea, explică el, „a fost posibil să se creeze soluții „inteligente” la probleme specifice” și a adăugat că „Cred că în acest sens AI a produs și produce multe rezultate care își găsesc utilizarea în produse sau aplicații reale.”

Aplicarea inteligenței artificiale va crește în diverse domenii, a subliniat Ramón López de Mantaras, care a citat domenii precum mașinile autonome, biologia moleculară și farmacologia sau aplicații legate de web și rețelele sociale, dar s-a arătat precaut: „putem fi optimiști în legătură cu aceste progrese doar dacă servesc la realizarea aplicațiilor responsabile social care ne îmbunătățesc viața și societatea”.

Enrique Carmona, la rândul său, a indicat că „unele dintre tehnologiile AI încep să aibă valoare economică, adică au trecut granița care separă cercetarea de laborator de aplicarea practică în lumea reală”, și din acest motiv a crezut că companiile vor investi - așa cum o fac - mai mulți bani în consolidarea în continuare a cercetării AI.

Provocări viitoare

În al doilea rând, i-am întrebat pe toți participanții despre provocările viitoare ale inteligenței artificiale. Pentru domnul Barro, principala provocare constă în învățarea automată: dezvăluirea potențialului său ar însemna ca acest profesor să obțină acces la „cheia seifului AI”.

Brain

Dl. Pavón a pus o provocare diferită și poate mai practică: aceea de a încerca să rezolvăm „managementul complexității tot mai mari a sistemelor”, sau ceea ce este același lucru, sarcina de a a gestiona încrederea în acele sisteme care în viitor vor acționa în numele nostru și în care va trebui să fim siguri că ceea ce automatizează pentru noi o fac corect. Problemă complexă, desigur.

Au existat provocări diferite în funcție de perspectiva domnului Molina, care a subliniat cele cu care se confruntă modelele teoretice - algoritmi și sisteme care învață mai bine, care sunt mai robuste -, cea a aplicării lor la realitate - după cum spunea acest expert, „ca sistemul să fie capabil să ia decizii „mai bine” decât un uman” – și chiar provocarea „filozofică”, „provocarea filozofică”. AI”, iar aici a pus un exemplu foarte grafic: „A putea construi mașini precum replicanții din filmul Blade Runner sau roboți ca cel din filmul ExMachina”.

Pentru domnul Billhardt a pus și provocări în diferite domenii, cum ar fi capacitatea de a înțelege și chiar de a oferi acestor sisteme o „intuiție”, de a „a vedea ceea ce nu se vede”, după cum a explicat el, dar și cea a inteligenței sociale – „societatea umană ca entitate prezintă și un comportament inteligent” - sau raționalitatea umană. Aici, acest expert a indicat că modul uman de raționament, care uneori nu este aplicat - luăm multe decizii iraționale - este, de asemenea, cu greu comparabil.

D. Ramón López de Mantaras consideră că cea mai mare provocare este „a oferi mașinilor cunoștințe de bun simț” -poate legat de intuiția despre care vorbea colegul său-. De fapt, a indicat el: „Posibil cea mai importantă lecție pe care am învățat-o de-a lungul celor 60 de ani de existență a inteligenței artificiale este că ceea ce părea cel mai dificil (diagnosticarea bolilor, jocul de șah la nivel de mare maestru etc.) s-a dovedit a fi relativ ușor, iar ceea ce părea cel mai ușor s-a dovedit a fi cel mai dificil.”

Pentru Enrique Carmona au existat provocări mai imediate care ar trebui să ajute la progresul tuturor ramurilor AI, „procesarea limbajului natural, viziunea artificială, învățarea automată, raționamentul automat și robotica”, cu îmbunătățiri în toate domeniile care ar ajuta la dezvoltarea acestui viitor „robot umanoid” progresează mult mai mult și chiar, afirmă Carmona, „arată emoții

em>”.

Vom crea mașini de gândire în viitor?

A fost una dintre întrebările cheie pentru experții noștri, având în vedere mediul care a fost generat în jurul inteligenței artificiale și tot ceea ce s-ar putea întâmpla dacă această ramură a științei ar fi avansat atât de mult în viitor. Opiniile acestor experți au fost deosebit de interesante, având în vedere că au criterii deosebit de puternice atunci când vine vorba de a evalua dacă în viitor vom putea crea mașini și roboți care gândesc și sunt conștienți de ei înșiși. În realitate, întrebarea a fost împărțită în două: dacă AI ar putea fi echivalată cu inteligența umană în viitor, și dacă mașinile ar putea deveni conștiente de sine.

Robot 916284 1280

Pentru domnul Barro, prima întrebare a avut un răspuns clar: „Da. Creierul uman este încă o mașină mult mai puternică în general decât cel mai puternic computer, dar este doar o chestiune de timp”. În ceea ce privește al doilea, a avut mai multe îndoieli: „adevărul este că nu avem încă aproape deloc informații despre modul în care se construiește conștiința la o ființă umană, așa că este logic că nu știm să o abordăm din punct de vedere artificial.”

Lucrurile nu au fost atât de clare pentru domnul Pavón, care a susținut că dezbaterea filozofică ridică bariere aici. „Ce rost are să faci o replică a oamenilor? Este vorba despre a face mașini care pot face lucruri pe care noi nu le putem sau care le fac mult mai bine.” Deși nu există încă un progres clar în acest sens, acest expert a indicat că emoțiile ar trebui folosite pentru a îmbunătăți interacțiunea cu oamenii și pentru a rezolva anumite probleme, lucru pe care anumite studii încep deja să facă.

Deși domnul Molina a fost, de asemenea, clar că AI a ajuns să egaleze și să-i depășească pe oameni în multe domenii - „joacă mai bine șah, controlează mai bine un vehicul” – îndoielile erau enorme în ceea ce privește sistemele conștiente de sine, cum ar fi cele ridicate de filmele științifico-fantastice pe care acest expert le-a menționat drept „exemplul tipic de Skynet în mașinăria HAL, în care Terminator, fără știință, devine conștient de sine”. Pentru acest profesor, conștientizarea de sine este simple speculații și este „imposibil să știi cât de departe se poate ajunge.”

Holger Billhardt a fost optimist în ambele sensuri și ne-a spus că crede că este posibil „să creăm o mașină al cărei comportament poate fi comparat cu cel al ființelor umane”, deși nu pe termen scurt sau mediu, dar credea că mașinile ar putea să devină conștiente de ele însele.

Răspunsul negativ a venit de la domnul López de Mantaras, care a explicat că „oricât de inteligente vor deveni viitoarele inteligențe artificiale, de fapt vor fi întotdeauna inteligențe diferite de inteligența umană, deoarece inteligența depinde de corpurile în care se află”. În crearea acelor inteligențe diferite de ale noastre care în opinia sa sunt „străine de valorile și nevoile umane”, a concluzionat el, „ar trebui să ne facă să reflectăm asupra posibilele limitări etice ale dezvoltării IA”.

Pentru Enrique Carmona problema era complexă și depindea, de fapt, de definiția inteligenței, dar el a subliniat că, deși există procese în care mașinile „depășesc fiecare ființă umană” ca fiind un proces global, care se integrează pe fiecare ființă umană. fiecare dintre „capacitățile și abilitățile unei ființe umane și din care reiese conștiința, printre altele, cred că, în acest caz, AI este mai departe de a crea acest tip de inteligență globală

Amenințarea AI

crearea acelei inteligențe artificiale care poate oferi mașinilor și roboților conștientizarea de sine este văzută ca o un mare pericol de către diverse celebrități din lumea tehnologiei, dar am vrut să investigăm această problemă cu acești experți și să aflăm dacă această capacitate potențială ar putea fi o amenințare reală.

Ia4

Pentru Senén Barro, această amenințare există, „dar mai mult din cauza intenției exprese a designerului al mașinii sau a oricui o sabotează”. O părere similară a avut José Manuel Molina, afirmând că „evident, dacă ar fi conștienți de sine, ar fi mișcați de propriile interese și nu ar fi supuși nevoilor ființelor umane, iar în acea situație ar fi imposibil de știut ce ar face sistemul cu toate capacitățile sale”. Chiar și așa, vorbește mai mult despre o posibilă amenințare decât despre o amenințare reală.

Pentru domnul Billhardt, această posibilitate este reală și el crede că „ar putea exista mașini „mai inteligente” decât oamenii”, și a indicat că „în acest sens, este clar că mașinile ar putea domina oamenii”. Soluția pentru acest expert este cercetarea în IA „care nu urmărește crearea de „entități gânditoare”, ci mai degrabă rezolvarea problemelor concrete ale societății umane.”

Alții cred că această posibilitate nu există, iar domnul López de Mantaras a crezut că „amenințarea că în câteva decenii vom ajunge la ceea ce unii numesc „singularitate” (adică momentul în care inteligența artificială va fi superioară inteligențelor umane și va face tot ceea ce va fi dispensabil ființele umane) nu are nici un sens și nici susținută științific. După cum a explicat acest profesor,

„Profeții” acestei prostii se bazează pe o ipoteză falsă. Ei susțin că progresul științific și tehnologic în Inteligența Artificială este exponențial, ceea ce este fals. De fapt, aceia dintre noi care cunosc stadiul tehnicii în IA pot demonstra că, deși au existat progrese incontestabile, acestea sunt liniare, dar nu exponențiale. De fapt, unii experți respectați susțin chiar că progresul dintre începutul anilor 1960 și sfârșitul anilor 1980 a fost mai important decât cel dintre anii 1990 și astăzi. Adică, nimic nu poate fi mai departe de exponențialitate. Să uităm de „singularitate”, aceasta nu va ajunge în intervalele de timp pe care le prezic acești profeți. Mă îndoiesc că va veni vreodată și, dacă va ajunge, o va face pe termen foarte lung (secole în loc de decenii).

D. Enrique Carmona nu a dat un răspuns definitiv, dar a avertizat că progresele realizate până acum au ridicat nevoia de a aborda „diferitele întrebări și implicații care apar deja ca o consecință a utilizării practice a aplicațiilor bazate pe AI”. În acest sens, a concluzionat el, există deja eforturi care vizează „garantarea AI utilă și de încredere, și nu doar din punct de vedere tehnologic, ci și din punct de vedere economic, social, juridic, etic și de securitate”

Mituri, așteptări și viitorul real al AI

Toți acești experți ne-au vorbit despre domenii care par deosebit de esențiale pentru dezvoltarea IA, cu o atenție deosebită învățării automate, dar menționând multe altele care, așa cum ne-a explicat domnul López de Mandaras, au afectat discipline precum „sisteme multi-agenți, raționament spațial, planificare a acțiunii, raționament bazat pe experiență, viziune artificială sau alte discipline precum comunicarea umană multimodală, precum și cercetarea multimodală. nanomateriale care ar putea avea un impact cheie asupra întregii zone.

Work1

Cu toate acestea, am vrut să clarificăm și câteva concluzii finale ale fiecăruia dintre acești experți cu privire la impactul real și viitor al IA. Domnul Barro ne-a explicat că au existat probleme precum „influența mașinilor inteligente asupra angajării” care pentru el au fost exemple care au făcut ca societatea să fie necesară anticiparea schimbărilor profunde pe care acest tip de evenimente le vor avea asupra profilurilor profesionale.

Juan Pavón a menționat alte exemple precum recunoașterea vorbirii ca parte a interacțiunii noastre cu dispozitivele mobile, în timp ce dl Molina a explicat că dezvoltarea inteligenței artificiale „nu a fost condusă de o viziune filozofică a „dezvoltării inteligenței umane”, ci de dezvoltarea tehnicilor de îmbunătățire a sistemelor reale”.

De acord cu domnul Barro, domnul López de Mantaras a explicat că „pericolul AI nu este în viitor, ci în prezent și este vorba despre amenințările foarte reale la adresa vieții private, eliminarea locurilor de muncă și dezvoltarea unor lucruri nebunești precum armele autonome. Acesta este ceea ce ar trebui să ne îngrijorăm și ar trebui să încercăm să evităm>. Foarte asemănătoare a fost evaluarea lui Enrique Carmona, care a încercat să explice că dezbaterea despre IA este analogă cu cea care a avut loc în trecut cu alte discipline:

Va fi esențial ca guvernele să participe la acest control [asupra IA], astfel încât să nu cadă doar în mâinile companiilor private. Acest scenariu nu este exclusiv AI și exemplele din alte discipline mai recente, precum ingineria genetică, sau altele mai puțin recente, precum utilizarea energiei nucleare, au dat naștere unor dezbateri intense și reglementări menite să controleze evoluția și dezvoltarea acesteia. În orice caz, nu trebuie uitat niciodată că toate cunoștințele noi nu sunt bune sau rele în sine, beneficiul sau răul acesteia va depinde întotdeauna de modul în care se utilizează.

În investigația noastră tehnică | Așa vede profesorul care apără soldații-roboți războiul viitorului

Partajează acest dosar: